Viaţa PS Dorimedont a fost ca a unui copil care încearcă să îmblânzească o oaste de monştri
Când l-a cunoscut pe şeful statului, PS Dorimedont era stareţ la Noul-Neamţ, iar Voronin visa să ajungă preşedinte
„Am încercat întotdeauna să bat în direcţia de unde vine pericolul, însă oamenii acceptă să le spui şi minciuni, numai să fie pe placul lor. De aceea, toate pietrele cad în grădina lui Dorimedont. Sunt şi persona non-grata în Transnistria, pentru că am apărat Seminarul „Noul-Neamţ”. Cred că preşedintele trebuie să înţeleagă că ceea ce face e anormal şi că, astfel, încalcă drepturile elementare ale creştinilor ortodocşi. În privinţa aceasta, am vorbit cu el şi i-am explicat că trebuie să schimbe denumirea partidului, pentru că ideologia marxist-leninistă este una antiumană. I-am amintit că susţine o ideologie distructivă şi totalitară, care a dus omenirea la pierzare. Voronin mi-a spus că este de acord, însă o va face mai târziu, fiindcă „în partid sunt mulţi bătrâni”. Am făcut şi declaraţii în care ceream renunţarea la toate dogmele comuniste, dar, din păcate, n-am primit niciun răspuns”, a declarat pentru TIMPUL
episcopul de Edineţ şi Briceni, PS Dorimedont, cu jumătate de an înainte de deces.
Iar cu o lună până la accidentul rutier, produs
pe şoseaua Donduşeni-Otaci în seara zilei de 5 decembrie 2006, care i-a şi provocat decesul, vizitându-l pe preotul Pavel Borşevschi, episcopul i-a spus: „Părinte, în ultimul timp, tare mulţi nu mă iubesc. Şi dacă nu m-ar iubi, i-aş înţelege, dar ei, pe deasupra, mă şi urăsc”.
PS Dorimedont este cunoscut ca singurul episcop din Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove care nu s-a implicat vreodată în politică, care nu se certa cu nimeni, vorbea întotdeauna cu blândeţe şi niciodată n-a fost auzit ridicându-şi vocea. El a fost singurul doctor în teologie printre ierarhii de la Chişinău.
Însă, a devenit o persoană incomodă în cercurile politice şi bisericeşti, fiindcă nu i-a fost teamă să zică „da”, când era „da”, şi „nu”, când era „nu”, fapt care l-a costat prea scump…
Subsemnatul este creştin ortodox şi frecventează bisericile Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove (MCÎM) - nu sunt prorus, dar nu vreau să-mi schimb biserica în care m-am născut. Prin acest articol, nu-mi propun să arăt că biserica ortodoxă nu e cea adevărată sau să fac dezbinare în mitropolie, ci doar să atrag atenţia asupra declinului înspăimântător în care aceasta se scufundă în ultima vreme. Mulţi m-au sfătuit să nu fac sminteală în biserică, dar când sminteala din partea conducătorilor bisericii se face evidentă, când ortodoxia a rămas doar ca o mască ruptă şi bizară, în spatele căreia se săvârşesc fapte strigătoare la cer, consider că aceste lucruri trebuie, cel puţin, prevenite. Ceea ce se poate vedea ca în palmă prin exemplul unui om, care a avut de suferit mult din simplul motiv că a trăit creştineşte într-o ţară creştină. Indiferent dacă a fost sau nu programat, decesul acestui om este imaginea pură a ţării noastre, fiind opera întregului sistem de guvernare a statului R. Moldova şi a Bisericii Ortodoxe din Moldova, lucru de care vă puteţi convinge din cele ce urmează.
Multe dintre sursele pe care le-am solicitat în cadrul acestei investigaţii ne-au rugat să le păstrăm anonimatul, fiindu-le frică să vorbească, „atâta timp cât ne conduc comuniştii”.
„Spion al bisericii române”
Viaţa PS Dorimedont a fost ca a unui copil care încearcă să îmblânzească o oaste de monştri, dorind să fie prieten cu toţi. Potrivit preotului Pavel Borşevschi, deşi făcea parte din MCÎM, episcopul n-a fost niciodată contra Bisericii Române, ci dimpotrivă, i-a iubit pe români ca pe nişte fraţi, cu aceeaşi dragoste pe care a nutrit-o şi faţă de ruşi, considerând că „toţi creştinii sunt poporul lui Dumnezeu”. I s-a propus să treacă la Patriarhia Română, ca mitropolit al Basarabiei sau ca unul dintre cei mai influenţi ierarhi, dar el n-a acceptat, afirmând că, de va trece toată ţara la Patriarhia Română, va trece şi el, fiindcă nu vrea să facă schismă în biserică. Chiar şi ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei, ne-a spus că, „deşi nu eram împreună, ne aflam întotdeauna în relaţii bune cu PS Dorimedont”.
De aceste relaţii s-au folosit însă episcopul Petru, de Ungheni şi Nisporeni, şi alţi clerici, pentru care prezenţa PS Dorimedont în MCÎM era un impediment în calea de a-şi face „o strălucită carieră bisericească”. Ca să-l compromită, aceştia au stârnit vorbe precum că el s-ar fi pregătit să treacă sub Bucureşti sau Constantinopol. După ce s-a opus hirotonirii episcopilor Petru şi Marchel şi eventualei hirotonii a protoiereului Ioan Vulpe, menţionând că e ruşinos şi anormal pentru o biserică să aibă asemenea ierarhi, PS Dorimedont a fost declarat drept „spion al Bisericii Ortodoxe Române”.
Dar PS Dorimedont a trăit toată viaţa pentru Dumnezeu şi pentru apropiaţii săi. Fiind episcop, dormea pe un pat
îngust, ţinea cu stricteţe toate posturile, nu primea mită, ceea ce, în biserica noastră, a cam intrat în vogă. Totodată, îşi pedepsea preoţii care nu oficiau slujbele după cum se cuvine. Aflându-se într-un sat, la o biserică, i-a spus preotului: „Ieşi, părinte, şi predică!”, la care preotul a zâmbit sfios: „Ei, Vladâca, chiar aşa…”. „Chiar aşa, părinte, că oamenii vin la biserică după cuvântul lui Dumnezeu! Altminteri, îţi iau crucea pentru două săptămâni”, i-a răspuns ierarhul. De aceea, pe unde a trecut Dorimedont, în urma lui a rămas ordine, credinţă şi dragoste. Mitropolia îl certa că, deşi este la nord, îl ajută şi unii businessmeni din centrul republicii, el însă nu şi-a făcut avere, iar banii căpătaţi i-a investit în deschiderea a două şcoli şi a unui institut teologic la Edineţ.
„Nu merit să fiu mitropolit”
Relaţiile bune pe care le avea, iniţial, cu ÎPS Vladimir s-au spulberat după tranzacţia dintre Mitropolit şi episcopul de Tiraspol şi Dubăsari, Iustinian, cu privire la cedarea Mănăstirii şi Seminarului „Noul-Neamţ” părţii transnistrene, despre care se spune că ar fi costat un milion de dolari, dar n-a putut fi îndeplinită atâta timp cât exista episcopul Dorimedont - cel care a ridicat mănăstirea din ruine, i-a fost primul stareţ şi a apărat-o de fiecare dată.
Apoi, când a vrut să deschidă, la Edineţ, Institutul Teologic Ortodox (ITO), Mitropolitul s-a împotrivit din nou, PS Dorimedont reuşind să înregistreze ITO doar după multe refuzuri constante. „Mitropolitul era contra acestor şcoli, fiindcă nu-i convenea ca Dorimedont să pregătească cadre, care ar putea să rămână sub ascultarea lui”, este de părere preotul Pavel Borşevschi.
Pentru că poziţia PS Dorimedont se bătea cap în cap cu politica Mitropoliei, ierarhul a încetat să mai fie invitat la şedinţele Sinodului, al cărui membru era, dacă se ştia că va vota împotrivă. Când vota contra, la Moscova se spunea că s-a abţinut, iar când se abţinea, Patriarhia era anunţată că a votat „pro”. Mai mult, PS Petru şi unii preoţi, care nu-şi puteau face un „viitor episcopal” din cauza lui, au început să-l asalteze pe ÎPS Vladimir cu zvonuri precum că Dorimedont vrea să ajungă mitropolit. Discutând despre aceasta cu prietenii săi, episcopul zicea: „Nu merit eu asemenea sarcină. Eu am crucea mea, pe care trebuie s-o rabd şi s-o duc”.
„Eu nu prietenesc cu comuniştii”
Când l-a cunoscut pe şeful statului, PS Dorimedont era stareţ la Noul-Neamţ, iar Voronin visa să ajungă preşedinte. Mama acestuia l-a sfătuit că, de vrea să-şi atingă visul, să meargă la mănăstire, anume la părintele Dorimedont. Ascultându-l atent, stareţul i-a răspuns cu blândeţea omniprezentă pe faţa-i: „Eu, dle Voronin, nu prietenesc cu comuniştii. Lăsaţi-vă de comunism şi vom fi fraţi”. Voronin a fost de acord, dar l-a rugat pe stareţ să mai aştepte puţin, promiţându-i că se va dezice de comunism foarte degrabă. Crezându-l pe cuvânt, părintele i-a dăruit tot sufletul şi curând au devenit prieteni. Fraţii şi alţi apropiaţi ai regretatului susţin că aproape în orice discuţie cu preşedintele, ierarhul insista ca ultimul „să se lase de dracul”. Uneori, liderul PCRM rămânea peste noapte la mănăstire, iar alteori se cerea singur în ospeţie la stareţ.
Mai târziu, părintele devenise episcop, iar Voronin preşedinte şi buna înţelegere dintre ei s-a menţinut… până la începutul celui de-al doilea mandat al lui Voronin, când episcopul a început să-l întrebe de ce nu face nimic bun pentru ţara pe care o conduce, căci oamenii au avut încredere în el, alegându-l. Unii creştini îşi amintesc cum episcopul întreba: „De ce se întâmplă astea la noi, în Moldova - o ţară micuţă ca cinci copeici? Iată, azi am o întâlnire cu Voronin, mâine - cu altul, şi eu le spun tuturor că nu-i bine ceea ce fac, dar ei zic: „Da! Da! Da!” şi nu fac nimic”. PS Dorimedont încerca, de exemplu, să-l convingă pe preşedinte că mănăstirile Căpriana şi Curchi au fost distruse de stat şi anume statul este dator să le reconstruiască. Tudor Cecan, tatăl episcopului, afirmă că fiu-său îi spunea deseori: „Tată, de ce Mitropolitul s-a dat după Voronin? El trebuie să aibă respect faţă de preşedinte, dar nu e om de stat, ci e capul bisericii şi nu trebuie să fie legat…”. „Când se întâlnea cu Voronin, el îi spunea totul în faţă, dar acestuia nu i-a convenit”, susţine Tudor Cecan.
În 2005, de Duminica Mare, fiind hramul oraşului Călăraşi, aici au fost invitaţi preşedintele Voronin, Mitropolitul Vladimir, episcopii Dorimedont şi Anatolie. În predica sa, ÎPS Vladimir a adus multe laude lui Voronin şi partidului comunist. Apoi, a vorbit preşedintele, care a adus multe laude Mitropolitului şi comuniştilor. PS Dorimedont şi-a cerut voie să vorbească, dar nu i s-a permis. După slujbă, au mers, împreună cu enoriaşii, la masă şi acolo cuvântările au continuat pe acelaşi ton. Atunci, episcopul s-a ridicat de la masă şi, fără binecuvântare, şi-a făcut semnul crucii şi s-a adresat creştinilor: „Iubiţi fraţi întru Hristos! Cu tot respectul meu faţă de preşedinte şi faţă de mitropolit, nu pot să privesc nepăsător cum azi, când ne-am adunat aici ca să ne bucurăm cu Domnul, biserica s-a transformat în tribună politică. Şi dvs., dle preşedinte, prea mult vă lăudaţi, dar nu faceţi nimic!”, după care a ţinut o predică despre sărbătoarea din acea zi. Mitropolitul şi şeful statului au muţit şi au ieşit albi, cu capurile plecate, trişti…
„Toate astea n-au să se termine cu bine”
Episcopul a atras de mai multe ori atenţia Mitropoliei şi asupra păcatului simoniei, de care s-ar fi făcut vinovat PS Petru (Musteaţă), care ar fi plătit pentru hirotonirea sa peste 500 mii de dolari şi de faptul că Mitropolitul, în loc să ajute biserica, transferă fondurile acesteia peste hotare. „Vladâca, ce-i cu banditismul ăsta?”, era întrebarea pe care i-o adresa frecvent Mitropolitului, fără să se bucure de vreun răspuns.
În 2006, apărând preoţii de la Ungheni şi Călăraşi, care au refuzat să-l primească ca episcop pe PS Petru, el a stârnit iarăşi mânia ÎPS Vladimir. În timpul conflictului, Mitropolitul i-a arătat descifrările tuturor apelurilor telefonice pe care PS Dorimedont le-a primit şi le-a făcut de la mobilul său în perioada respectivă, dându-i de înţeles că-i cunoaşte fiece pas.
În cele din urmă, episcopul de Nord a început să sufoce conducerea statului şi a MCÎM, ambele solicitând Moscovei să-l transfere în Rusia. Tatăl episcopului ne-a spus că fiu-său i-a mărturisit, în primăvara trecută, că Voronin s-a adresat PF Alexie al II-lea cu rugămintea: „Ĺńëč çŕáĺđĺňĺ Äîđčěĺäîíňŕ â Đîńńčţ, â Ěîëäŕâčč áóäĺň ńďîęîéíî č ěčđíî!” („Dacă îl veţi lua pe Dorimedont în Rusia, în Moldova va fi linişte şi pace!”)…
„Toate astea n-au să se termine cu bine”, le spunea PS Dorimedont creştinilor săi. Iar pe Voronin, care se depărtase de el, îl sfătuia: „Nu te lăuda, dar fă ceva bun şi am să te laud eu!”. Mai mult, faptul că autoritatea sa în nordul republicii creştea vizibil îngrijora Chişinăul. Potrivit deputatului AMN, Vasile Grozavu, care l-a cunoscut personal, PS Dorimedont a luptat tot timpul pentru curăţarea bisericii de toate necurăţiile. „El nu se dădea atras în politică, dar nu se temea de nimeni şi spunea lucrurilor pe nume. Când Voronin l-a certat că e din opoziţie, episcopul i-a răspuns că e normal ca într-o ţară civilizată să existe opoziţie, ca factor de accelerare a progresului în orice domeniu”, a adăugat Grozavu.
„N-a spus nimic deosebit, dar era altul”
De o lună, de când maşina sa era deteriorată, PS Dorimedont circula cu un automobil de model „Renault Megane”, fabricat în anul 2005, care aparţine preotului Serghei Cireş - un bun prieten al episcopului. Din spusele acestuia, cumpărând maşina, el a ales-o şi pentru că aceasta corespundea normelor de siguranţă, având şase airbaguri.
Cu această maşină, însoţit de arhidiaconul Ioanichie, care i-a fost şofer în ultimii 12 ani, şi fratele său, protodiaconul Onufrie, episcopul s-a pornit, în seara de 5 decembrie 2006, din Chişinău spre Mănăstirea „Sf. Mitrofan” din Călărăşeuca, care, în ziua următoare, îşi sărbătorea hramul. Din spusele egumenei Eufrosenia, stareţa mănăstirii, din anul 1999, episcopul îi vizita în acea zi de fiecare dată. Or, se ştia de demult că, în seara aceea, PS Dorimedont se va deplasa pe şoseaua Donduşeni-Otaci. „În ajun, l-am sunat să-l întreb dacă vine. Mi-a spus: „Da, matuşka, cu ajutorul lui Dumnezeu, neapărat o să venim”, îşi aminteşte egumena.
În ajun, cu aceeaşi maşină şi însoţit de fraţii săi, ierarhul şi-a vizitat pentru ultima dată părinţii - în s. Petrunea, r-l Glodeni. Tatăl său îşi aminteşte de acea zi, plângând: „N-a spus nimic deosebit, dar era altul. O săruta pe mama altfel, şi pe mine tot. De obicei, ne sărutam mâinile şi gata, dar acum ne-a strâns la piept şi ne-a sărutat pe obraji. Îl rugam să rămână peste noapte, dar el se grăbea. Încă era ziuă, când a plecat…”. La Chişinău, au înnoptat la fratele episcopului, Onufrie, iar în dimineaţa următoare au mers la o întreprindere din Puhoi. Ioanichie a rămas să se odihnească, iar la volan s-a urcat Onufrie. Maşina a fost lăsată fără supraveghere doar 30 de minute, la Puhoi, şi altele zece, cât s-au pregătit de drum ca să plece la Călărăşeuca. Fiind ceaţă, şoferul i-a sugerat ierarhului să renunţe la călătorie, iar PS Dorimedont l-a mustrat: „La toate poţi să renunţi, frate, dar numai nu la slujbă!”.
„Ce-am să fac mai departe?”
Cu o oră până la accident, PS Dorimedont l-a sunat pe PS Anatolie, episcopul de Cahul şi Hânceşti, spunându-i că, peste două zile, va împlini 20 de ani de călugărie şi va sluji la Lipcani. „Eu l-am felicitat, dar el a adăugat cu o voce joasă: „Ispîtîvai! Ispîtîvai! (Încearcă-mă! Încearcă-mă!) Oare ce-am să fac mai departe?”, ne spune episcopul de Sud. Peste jumătate de oră, a sunat-o din nou pe egumena Eufrosenia: „Matuşka, să fii în biserică, ca să reuşim să facem slujba!”.
La 18.30, maşina se apropia de intrarea în satul Moşana. Deşi era timp de noapte şi ceaţă, drumul era bun. Urma o curbă spre stânga, în faţa căreia Ioanichie a pierdut controlul volanului. „Am scăzut treptat viteza, dar, din ceaţă, au apărut brusc pe şosea multe gropi alăturate. Şi nu era niciun indicator care să arate drum denivelat! Nimerind cu roţile-n gropi, n-am mai putut face nimic - maşina a zburat înainte... A ieşit de pe traseu - care se afla la înălţime de circa un metru de nivelul satului -, s-a lovit cu partea din faţă de un stâlp, apoi a dat jos un gard şi s-a rostogolit frontal, oprindu-se cu roţile-n sus. Am strigat: „Doamne Dumnezeule, ce se întâmplă?!”, apoi am ieşit speriat pe fereastră, urmat de Onufrie, şi am alergat la şosea. Am oprit o maşină care venea din urmă, dar nu s-a oprit. Ne-am întrebat unde-i Stăpânul şi i-am văzut numai capul, ieşit din maşină. Nu puteam să-l scoatem şi i-am pus o haină sub cap, fiindcă şedea cu faţa în ţărână. Apoi, l-am rugat pe un om din sat să ne ajute să-l scoatem şi l-am culcat pe iarbă. „Nu-mi simt mâinile, nici picioarele şi mă doare spatele”, a spus el. Nu puteam să sunăm, căci nu era acoperire pentru telefonul mobil
. Şi am alergat departe, pe un deal, de unde l-am sunat pe comisarul de Ocniţa, pe care-l cunoşteam, şi pe părintele Pavel Borşevschi”, ne relatează Ioanichie.
În momentul impactului, niciunul din cele şase airbaguri ale automobilului nu s-a deschis, iar tetiera de la bancheta pe care şedea întotdeauna ierarhul s-a dislocat, lovindu-l cu ambele tije în spate.
Peste zece minute a venit poliţia, iar PS Dorimedont a rămas culcat pe iarbă, în beznă, cu faţa în sus, încă jumătate de oră, până când a venit şi “Salvarea”. Onufrie, fratele cel mai mic, cu o mână fracturată, i-a stat alături. „El vorbea şi era în conştiinţă deplină”, îşi aminteşte protodiaconul.
Potrivit egumenei Eufrosenia, la acea oră, curtea Mănăstirii Călărăşeuca era plină de oameni, care-şi aşteptau cu nerăbdare arhipăstorul…
sâmbătă, 21 februarie 2009
Datoria externă a Republicii Moldova s-a majorat cu peste 756 mln USD, pe parcursul ultimilor şase ani
Datoria externă a Republicii Moldova s-a majorat cu 756,61 mln USD (43,8 la sută) în ultimii şase ani şi a atins nivelul de 2 mlrd 482,07 mln USD la finele anului trecut, arată date ale Băncii Naţionale a Moldovei.
Datoria externă totală, care include datoria sectorului guvernamental şi a celui privat, s-a majorat în medie cu 10,1 la sută anual, cu excepţia anilor 2001 şi 2004 când aceasta s-a redus faţă de anii precedenţi cu peste 44 mln USD şi respectiv 39 mln USD. Cea mai mare creştere a datoriei externe s-a produs
în anul 2006 când aceasta a sporit faţă de anul precedent cu 402 mln USD (peste 19 la sută).
Potrivit BNM, la finele anului 2006 datoria sectorului guvernamental s-a redus comparativ cu începutul anului 2001 cu circa 100 mln USD (12 la sută) însumând 718,62 mln USD. Totodată, faţă de anul 2005 datoria guvernului a sporit cu peste 9 la sută (60,6 mln USD). La finele anului trecut ponderea datoriei guvernamentale în soldul total al datoriei externe a constituit în jur de 29 la sută.
Datoria externă totală, care include datoria sectorului guvernamental şi a celui privat, s-a majorat în medie cu 10,1 la sută anual, cu excepţia anilor 2001 şi 2004 când aceasta s-a redus faţă de anii precedenţi cu peste 44 mln USD şi respectiv 39 mln USD. Cea mai mare creştere a datoriei externe s-a produs
în anul 2006 când aceasta a sporit faţă de anul precedent cu 402 mln USD (peste 19 la sută).
Potrivit BNM, la finele anului 2006 datoria sectorului guvernamental s-a redus comparativ cu începutul anului 2001 cu circa 100 mln USD (12 la sută) însumând 718,62 mln USD. Totodată, faţă de anul 2005 datoria guvernului a sporit cu peste 9 la sută (60,6 mln USD). La finele anului trecut ponderea datoriei guvernamentale în soldul total al datoriei externe a constituit în jur de 29 la sută.
Altfel de cozi la poarta cimitirului
Înainte, moldovenii se pregăteau de trecerea pe alt tărâm lăsând copiilor ceva pentru pomană, bani pentru un parastas. Vremurile noi, însă, au venit şi cu elemente noi: astăzi ritualul de înmormântare a devenit o afacere pentru unii mai „ingenioşi” şi o fală pentru cei bogaţi. Fiind încă în viaţă, ultimii îşi rezervă locuri în cimitirul de elită din Chişinău, îşi fac monumente, cavouri somptuoase etc.
Ca şi în timpul vieţii, după moarte oamenii sunt împărţiţi în funcţie de categoria lor socială: cei bogaţi - în „cartierele de elită”, de la intrarea în cimitir, iar cei săraci - la periferii. O noutate pentru cimitirele de la noi este construcţia cavourilor familiale. Deşi preţurile sunt piperate, doritori par a fi suficienţi. Astăzi, în cimitirele din Chişinău muncitorii construiesc de zor zeci de cavouri. Pe piaţă, un cavou familial simplu pentru patru persoane (construcţia subterană), fără elementele de construcţie de la sol (statuete, pietre funerare etc.), face circa 3000 dolari. Iar dacă îşi doresc monumente din marmură şi granit, viitorii morţi scot din buzunar încă vreo 15.000 de dolari, pietrele funerare din granit costă ceva mai puţin - până la 10.000 dolari. Preţurile variază în funcţie de materialele de construcţie folosite. Pentru oamenii care… se respectă, e o nimica toată.
Cavouri pentru demnitari în viaţă
Construcţia unui cavou pentru trei-şase persoane la Cimitirul „Sfântul Lazăr” de pe str. Doina din Chişinău costă 30-50 mii de lei. Iar cei care nu-şi pot permite să dea atâţia bani, se mulţumesc doar cu o rezervare. Un loc de veci de trei metri pătraţi, în categoria I, mai aproape de intrarea în cimitir, costă 944 de lei, iar în categoria II - 800 de lei. La Cimitirul Central, numit de chişinăuieni, Cimitirul Armenesc, fiind considerat unul de elită, sunt alte preţuri, dar şi bătaia pentru un loc e mult mai mare, parcelele fiind repartizate de primăria municipală. Aici, un loc de veci costă de la 1160 până la 1240 de lei, în funcţie de cartier. Aceste preţuri nu-i sperie pe cei care doresc să-şi asigure lăcaşul de după moarte. Cea mai veche rezervare din Cimitirul Central a fost făcută în 1970. Din fericire, persoana respectivă mai trăieşte.
Conform regulamentului, la Cimitirul Central pot fi înhumate numai persoane cu distincţii de stat, artişti, scriitori etc. Recent, consilierul municipal Oleg Cernei a făcut o interpelare, la şedinţa consiliului, pentru a afla în ce bază, în zona unde sunt înmormântate personalităţi marcante din R. Moldova, au fost repartizate locuri de veci pentru mai mulţi oameni „fără merite deosebite”. Recent, în această zonă şi-a construit un cavou somptuos vicepreşedintele parlamentului Iurie Roşca. Şi Vasile Ursu, fiind în funcţia de primar interimar, a avut grijă să-şi aranjeze un loc de veci pe măsura demnităţii sale
. Cavoul lui Ursu, susţine lumea - din marmoră albă - a fost înălţat (din întâmplare?) atunci când se desfăşura reconstrucţia Complexului Memorial din apropiere, de pe str. Pan Halippa. În Cimitirul Central, mai au cavouri consilierul municipal Mihai Severovan şi Grigore Eremei, ultimul secretar al Partidului Comunist din Moldova.
Locuri de veci rezervate pe veci
Vadim Cojuşneanu, directorul Cimitirului Central, susţine că învinuirile lui Oleg Cernei sunt neîntemeiate. „Nu cred că e o problemă, dacă omul decide să-şi construiască un cavou, chiar dacă este în viaţă. Astfel, se rezolvă problema lipsei spaţiului. Pe un teren, pe care înainte puteau fi înhumate trei persoane, acum se fac cavouri cu şase-nouă locuri. Conform regulamentului, omul are dreptul să construiască cavou familial cu propriile puteri. Pentru construcţiile care se fac pe teritoriul cimitirului cu o înălţime de până la 1,70 m nu este nevoie de autorizaţie specială. În schimb, firmele care le construiesc trebuie să activeze în baza autorizaţiei. Până în prezent, n-a fost ordine în cimitir. Acum, însă, cavourile înfrumuseţează cimitirul. Aici sunt morminte din anii 1800, încercuite cu garduri improvizate din fragmente de paturi
de fier, dar nu avem dreptul să le atingem, zice Cojuşneanu.
În oraşul Chişinău există 11 cimitire. Cu câţiva ani în urmă, multe au fost închise, dar, ulterior, ele au fost redeschise, deşi sunt arhipline. Acolo, sunt înhumate doar persoanele care îşi făcuseră rezervări din timp. Dacă doriţi să fiţi înhumaţi într-un cimitir anume, rezervaţi-vă un loc de veci. Totuşi, nu vă lăsaţi capturaţi de gândul morţii, chiar dacă aveţi bani şi pentru un cavou, încununat cu statui de marmoră.
Ca şi în timpul vieţii, după moarte oamenii sunt împărţiţi în funcţie de categoria lor socială: cei bogaţi - în „cartierele de elită”, de la intrarea în cimitir, iar cei săraci - la periferii. O noutate pentru cimitirele de la noi este construcţia cavourilor familiale. Deşi preţurile sunt piperate, doritori par a fi suficienţi. Astăzi, în cimitirele din Chişinău muncitorii construiesc de zor zeci de cavouri. Pe piaţă, un cavou familial simplu pentru patru persoane (construcţia subterană), fără elementele de construcţie de la sol (statuete, pietre funerare etc.), face circa 3000 dolari. Iar dacă îşi doresc monumente din marmură şi granit, viitorii morţi scot din buzunar încă vreo 15.000 de dolari, pietrele funerare din granit costă ceva mai puţin - până la 10.000 dolari. Preţurile variază în funcţie de materialele de construcţie folosite. Pentru oamenii care… se respectă, e o nimica toată.
Cavouri pentru demnitari în viaţă
Construcţia unui cavou pentru trei-şase persoane la Cimitirul „Sfântul Lazăr” de pe str. Doina din Chişinău costă 30-50 mii de lei. Iar cei care nu-şi pot permite să dea atâţia bani, se mulţumesc doar cu o rezervare. Un loc de veci de trei metri pătraţi, în categoria I, mai aproape de intrarea în cimitir, costă 944 de lei, iar în categoria II - 800 de lei. La Cimitirul Central, numit de chişinăuieni, Cimitirul Armenesc, fiind considerat unul de elită, sunt alte preţuri, dar şi bătaia pentru un loc e mult mai mare, parcelele fiind repartizate de primăria municipală. Aici, un loc de veci costă de la 1160 până la 1240 de lei, în funcţie de cartier. Aceste preţuri nu-i sperie pe cei care doresc să-şi asigure lăcaşul de după moarte. Cea mai veche rezervare din Cimitirul Central a fost făcută în 1970. Din fericire, persoana respectivă mai trăieşte.
Conform regulamentului, la Cimitirul Central pot fi înhumate numai persoane cu distincţii de stat, artişti, scriitori etc. Recent, consilierul municipal Oleg Cernei a făcut o interpelare, la şedinţa consiliului, pentru a afla în ce bază, în zona unde sunt înmormântate personalităţi marcante din R. Moldova, au fost repartizate locuri de veci pentru mai mulţi oameni „fără merite deosebite”. Recent, în această zonă şi-a construit un cavou somptuos vicepreşedintele parlamentului Iurie Roşca. Şi Vasile Ursu, fiind în funcţia de primar interimar, a avut grijă să-şi aranjeze un loc de veci pe măsura demnităţii sale
. Cavoul lui Ursu, susţine lumea - din marmoră albă - a fost înălţat (din întâmplare?) atunci când se desfăşura reconstrucţia Complexului Memorial din apropiere, de pe str. Pan Halippa. În Cimitirul Central, mai au cavouri consilierul municipal Mihai Severovan şi Grigore Eremei, ultimul secretar al Partidului Comunist din Moldova.
Locuri de veci rezervate pe veci
Vadim Cojuşneanu, directorul Cimitirului Central, susţine că învinuirile lui Oleg Cernei sunt neîntemeiate. „Nu cred că e o problemă, dacă omul decide să-şi construiască un cavou, chiar dacă este în viaţă. Astfel, se rezolvă problema lipsei spaţiului. Pe un teren, pe care înainte puteau fi înhumate trei persoane, acum se fac cavouri cu şase-nouă locuri. Conform regulamentului, omul are dreptul să construiască cavou familial cu propriile puteri. Pentru construcţiile care se fac pe teritoriul cimitirului cu o înălţime de până la 1,70 m nu este nevoie de autorizaţie specială. În schimb, firmele care le construiesc trebuie să activeze în baza autorizaţiei. Până în prezent, n-a fost ordine în cimitir. Acum, însă, cavourile înfrumuseţează cimitirul. Aici sunt morminte din anii 1800, încercuite cu garduri improvizate din fragmente de paturi
de fier, dar nu avem dreptul să le atingem, zice Cojuşneanu.
În oraşul Chişinău există 11 cimitire. Cu câţiva ani în urmă, multe au fost închise, dar, ulterior, ele au fost redeschise, deşi sunt arhipline. Acolo, sunt înhumate doar persoanele care îşi făcuseră rezervări din timp. Dacă doriţi să fiţi înhumaţi într-un cimitir anume, rezervaţi-vă un loc de veci. Totuşi, nu vă lăsaţi capturaţi de gândul morţii, chiar dacă aveţi bani şi pentru un cavou, încununat cu statui de marmoră.
Sansele pentru Casa Alba se masoara in dolari
Dupa criteriul donatiilor, Hillary Clinton este de departe principala favorita in cursa pentru presedintia Statelor Unite.
Candidatii la presedintia SUA au fost antrenati in ultima saptamana intr-o cursa nebuna pentru strangerea de fonduri, in conditiile in care termenul legal pana la care pot colecta bani pentru prima faza a campaniei
electorale expira in aceasta noapte, releva „New York Times”.
De acum incolo, aspirantii la fotoliul din Biroul
Oval au la dispozitie doua saptamani pentru a se asigura ca sumele promise de donatori au si fost incasate. Pe 15 aprilie, candidatii trebuie sa raporteze Comisiei Electorale Federale sumele primite si provenienta acestora.
Din aceasta cauza, in ultimele zile, candidatii au alergat de la un dineu la altul si si-au bombardat potentialii sustinatori cu cereri de donatii.
Atitudinea celor peste 12 candidati poate fi explicata prin turnura pe care a luat-o in ultima vreme lupta pentru Casa Alba, campaniile
electorale fiind tot mai costisitoare.
Bugetele necesare pentru birouri
, personal si mai ales pentru publicitatea la televiziune sunt astronomice in comparatie cu cele din deceniile trecute. Candidatii au profitat de perioada acordata de lege pentru colectarea banilor pana in ultimul moment.
Banii vorbesc
In aceasta faza a procesului electoral, rezultatele candidatilor se masoara in sumele stranse in conturi, mesajul politic fiind pe planul al doilea.
Atat Partidul Democrat, cat si Partidul Republican considera ca performanta candidatilor in strangerea de fonduri reprezinta un indicator important in ceea ce priveste forta lor politica si capacitatea organizatorica.
Politicienii care sunt pe primele locuri in cursa interna a partidului lor estimeaza ca au nevoie sa stranga din donatii 75 de milioane de dolari. Si asta in conditiile in care limita maxima impusa de lege fiecarui contributor este de 2.300 de dolari.
Din sumele adunate pana acum urmeaza sa fie finantata campania pentru alegerile primare, care va dura pana pe 5 februarie 2008. La acea data, aproximativ 20 de state vor organiza asa-numitele alegeri primare, in cadrul carora se aleg reprezentantii fiecarui partid pentru cursa prezidentiala.
Candidatii care obtin cele mai bune scoruri la primare au toate sansele sa obtina nominalizarea din partea partidului, in cadrul conventiilor nationale ce vor avea loc vara viitoare.
Hillary Clinton, buget de 40 de milioane $
Potrivit estimarilor, cei mai multi bani au fost adunati de candidata democrata Hillary Clinton - 30 de milioane de dolari. Daca se ia in calcul si contul de 11 milioane de dolari care i-a ramas in urma campaniei pentru realegerea sa in Senat, s-ar ajunge la circa 40 de milioane.
In ceea ce-l priveste pe candidatul democrat Barack Obama, previziunile arata ca fondurile stranse vor fi de cel putin 20 de milioane de dolari.
Aceeasi suma este estimata si in cazul candidatilor republicani - fostul primar de New York, Rudolph Giuliani, fostul guvernator de Massachusetts, Mitt Romney, si senatorul de Arizona, John McCain. Acesta si-a incheiat campania in Virginia, iar Giuliani in Florida, Nevada si Oklahoma.
STRANGATORII
Hillary Clinton, buget de 40 de milioane $
Potrivit estimarilor, cei mai multi bani au fost adunati de candidata democrata Hillary Clinton - 30 de milioane de dolari. Daca se ia in calcul si contul de 11 milioane de dolari care i-a ramas in urma campaniei pentru realegerea sa in Senat, s-ar ajunge la circa 40 de milioane.
In ceea ce-l priveste pe candidatul democrat Barack Obama, previziunile arata ca fondurile stranse vor fi de cel putin 20 de milioane de dolari.
Aceeasi suma este estimata si in cazul candidatilor republicani - fostul primar de New York, Rudolph Giuliani, fostul guvernator de Massachusetts, Mitt Romney, si senatorul de Arizona, John McCain. Acesta si-a incheiat campania in Virginia, iar Giuliani in Florida, Nevada si Oklahoma.
Candidatii la presedintia SUA au fost antrenati in ultima saptamana intr-o cursa nebuna pentru strangerea de fonduri, in conditiile in care termenul legal pana la care pot colecta bani pentru prima faza a campaniei
electorale expira in aceasta noapte, releva „New York Times”.
De acum incolo, aspirantii la fotoliul din Biroul
Oval au la dispozitie doua saptamani pentru a se asigura ca sumele promise de donatori au si fost incasate. Pe 15 aprilie, candidatii trebuie sa raporteze Comisiei Electorale Federale sumele primite si provenienta acestora.
Din aceasta cauza, in ultimele zile, candidatii au alergat de la un dineu la altul si si-au bombardat potentialii sustinatori cu cereri de donatii.
Atitudinea celor peste 12 candidati poate fi explicata prin turnura pe care a luat-o in ultima vreme lupta pentru Casa Alba, campaniile
electorale fiind tot mai costisitoare.
Bugetele necesare pentru birouri
, personal si mai ales pentru publicitatea la televiziune sunt astronomice in comparatie cu cele din deceniile trecute. Candidatii au profitat de perioada acordata de lege pentru colectarea banilor pana in ultimul moment.
Banii vorbesc
In aceasta faza a procesului electoral, rezultatele candidatilor se masoara in sumele stranse in conturi, mesajul politic fiind pe planul al doilea.
Atat Partidul Democrat, cat si Partidul Republican considera ca performanta candidatilor in strangerea de fonduri reprezinta un indicator important in ceea ce priveste forta lor politica si capacitatea organizatorica.
Politicienii care sunt pe primele locuri in cursa interna a partidului lor estimeaza ca au nevoie sa stranga din donatii 75 de milioane de dolari. Si asta in conditiile in care limita maxima impusa de lege fiecarui contributor este de 2.300 de dolari.
Din sumele adunate pana acum urmeaza sa fie finantata campania pentru alegerile primare, care va dura pana pe 5 februarie 2008. La acea data, aproximativ 20 de state vor organiza asa-numitele alegeri primare, in cadrul carora se aleg reprezentantii fiecarui partid pentru cursa prezidentiala.
Candidatii care obtin cele mai bune scoruri la primare au toate sansele sa obtina nominalizarea din partea partidului, in cadrul conventiilor nationale ce vor avea loc vara viitoare.
Hillary Clinton, buget de 40 de milioane $
Potrivit estimarilor, cei mai multi bani au fost adunati de candidata democrata Hillary Clinton - 30 de milioane de dolari. Daca se ia in calcul si contul de 11 milioane de dolari care i-a ramas in urma campaniei pentru realegerea sa in Senat, s-ar ajunge la circa 40 de milioane.
In ceea ce-l priveste pe candidatul democrat Barack Obama, previziunile arata ca fondurile stranse vor fi de cel putin 20 de milioane de dolari.
Aceeasi suma este estimata si in cazul candidatilor republicani - fostul primar de New York, Rudolph Giuliani, fostul guvernator de Massachusetts, Mitt Romney, si senatorul de Arizona, John McCain. Acesta si-a incheiat campania in Virginia, iar Giuliani in Florida, Nevada si Oklahoma.
STRANGATORII
Hillary Clinton, buget de 40 de milioane $
Potrivit estimarilor, cei mai multi bani au fost adunati de candidata democrata Hillary Clinton - 30 de milioane de dolari. Daca se ia in calcul si contul de 11 milioane de dolari care i-a ramas in urma campaniei pentru realegerea sa in Senat, s-ar ajunge la circa 40 de milioane.
In ceea ce-l priveste pe candidatul democrat Barack Obama, previziunile arata ca fondurile stranse vor fi de cel putin 20 de milioane de dolari.
Aceeasi suma este estimata si in cazul candidatilor republicani - fostul primar de New York, Rudolph Giuliani, fostul guvernator de Massachusetts, Mitt Romney, si senatorul de Arizona, John McCain. Acesta si-a incheiat campania in Virginia, iar Giuliani in Florida, Nevada si Oklahoma.
1,5 miliarde euro pentru Kosovo
Ministrii de externe ai celor 27 de tari ale Uniunii Europene au cerut ieri tuturor tarilor membre sa contribuie financiar pentru a strange suma de 1,5 miliarde de euro, la cat a fost estimat costul reconstruirii regiunii independentiste Kosovo in primii 3 ani de independenta.
Ministrii isi incheie astazi reuniunea informala dedicata situatiei din Balcani si din Orientul Apropiat. Este prima intalnire a ministrilor europeni dupa prezentarea planului trimisului special al Natiunilor Unite Martti Ahtisaari in legatura cu viitorul provinciei
Kosovo, aflata sub tutela internationala. Dupa mai bine de un an de negocieri esuate intre autoritatile sarbe si cele kosovare, Ahtisaari a recomandat ca provinciei Kosovo sa i se atribuie "independenta, sub supravegherea comunitatii internationale". Aceasta supraveghere ii va reveni Uniunii Europene.
Un raport care le-a fost prezentat vineri, la Bremen, ministrilor de externe de catre Javier Solana, seful diplomatiei europene, si de catre Olli Rehn, comisarul european responsabil cu extinderea, atrage atentia asupra riscului crescand al violentelor in Kosovo in asteptarea
independentei. UE va prelua, temporar, o parte din atributiile administrative ale provinciei, cautand sa ajute Kosovo sa devina un stat viabil, cu institutii functionale. Javier Solana a avertizat ca un esec al Uniunii Europene in Kosovo ar pune in pericol securitatea in toata zona Balcanilor.
Ministrii isi incheie astazi reuniunea informala dedicata situatiei din Balcani si din Orientul Apropiat. Este prima intalnire a ministrilor europeni dupa prezentarea planului trimisului special al Natiunilor Unite Martti Ahtisaari in legatura cu viitorul provinciei
Kosovo, aflata sub tutela internationala. Dupa mai bine de un an de negocieri esuate intre autoritatile sarbe si cele kosovare, Ahtisaari a recomandat ca provinciei Kosovo sa i se atribuie "independenta, sub supravegherea comunitatii internationale". Aceasta supraveghere ii va reveni Uniunii Europene.
Un raport care le-a fost prezentat vineri, la Bremen, ministrilor de externe de catre Javier Solana, seful diplomatiei europene, si de catre Olli Rehn, comisarul european responsabil cu extinderea, atrage atentia asupra riscului crescand al violentelor in Kosovo in asteptarea
independentei. UE va prelua, temporar, o parte din atributiile administrative ale provinciei, cautand sa ajute Kosovo sa devina un stat viabil, cu institutii functionale. Javier Solana a avertizat ca un esec al Uniunii Europene in Kosovo ar pune in pericol securitatea in toata zona Balcanilor.
Vladimir Putin respinge al treilea mandat
Un purtător de cuvânt la Preşedinţiei Federaţiei Ruse a spus că Vladimir Putin nu doreşte amendarea Constituţiei privind limitarea la două a numărului de mandate prezidenţiale.
Preşedintele Camerei superioare a Parlamentului Rusiei propusese în prealabil schimbarea Constituţiei ţării, pentru a permite ca preşedintele să poată fi ales de trei ori.
Propunerea survine în timpul
ultimului an al mandatului preşedintelui Vladimir Putin, care a fost deja ales de două ori.
Aceasta este cea mai importantă întrebare fără răspuns din viaţa politică a celei mai întinse ţări din lume.
Cel de-al doilea mandat al preşedintelui Vladimir Putin expiră în douăsprezece luni.
Constituţia nu îi permite să mai candideze încă o dată, iar Vladimir Putin a spus în repetate rânduri că nu va încerca să schimbe acest lucru.
Însă popularitatea sa a dus frecvent la apeluri ca legea să fie modificată.
Apeluri "din popor"
Acum, Serghei Mironov, preşedintele Camerei superioare a Parlamentului a avansat propuneri concrete.
Domnul Mironov sugerează ca actualul mandat de patru ani să fie extins la cinci sau chiar la şapte ani.
El spune şi că ar trebui să se permită trei mandate, în loc de două afirmând că această propunere vine ca răspuns la ceea ce domnul Mironov a numit "multe milioane" de cereri din partea cetăţenilor ruşi.
A trecut multă vreme de când un politician de asemenea anvergură şi-a exprimat sprijinul, în mod public, pentru această idee.
Însă unii analişti sunt de părere că domnul Mironov ar încerca astfel să îşi îmbunătăţească propria imagine politică.
O astfel de schimbare ar permite preşedintelui Putin să mai candideze pentru un mandat însă nu este clar dacă vreuna dintre schimbările pe care le propune acum domnul Mironov ar putea fi introduse înainte de alegerile prezidenţiale, programate a se desfăşura în martie 2008.
Vladimir Putin nu a reacţionat personal la această nouă iniţiativă, însă un purtător de cuvânt al Kremlinului a declarat la BBC că poziţia preşedintelui rămâne neschimbată.
Preşedintele Camerei superioare a Parlamentului Rusiei propusese în prealabil schimbarea Constituţiei ţării, pentru a permite ca preşedintele să poată fi ales de trei ori.
Propunerea survine în timpul
ultimului an al mandatului preşedintelui Vladimir Putin, care a fost deja ales de două ori.
Aceasta este cea mai importantă întrebare fără răspuns din viaţa politică a celei mai întinse ţări din lume.
Cel de-al doilea mandat al preşedintelui Vladimir Putin expiră în douăsprezece luni.
Constituţia nu îi permite să mai candideze încă o dată, iar Vladimir Putin a spus în repetate rânduri că nu va încerca să schimbe acest lucru.
Însă popularitatea sa a dus frecvent la apeluri ca legea să fie modificată.
Apeluri "din popor"
Acum, Serghei Mironov, preşedintele Camerei superioare a Parlamentului a avansat propuneri concrete.
Domnul Mironov sugerează ca actualul mandat de patru ani să fie extins la cinci sau chiar la şapte ani.
El spune şi că ar trebui să se permită trei mandate, în loc de două afirmând că această propunere vine ca răspuns la ceea ce domnul Mironov a numit "multe milioane" de cereri din partea cetăţenilor ruşi.
A trecut multă vreme de când un politician de asemenea anvergură şi-a exprimat sprijinul, în mod public, pentru această idee.
Însă unii analişti sunt de părere că domnul Mironov ar încerca astfel să îşi îmbunătăţească propria imagine politică.
O astfel de schimbare ar permite preşedintelui Putin să mai candideze pentru un mandat însă nu este clar dacă vreuna dintre schimbările pe care le propune acum domnul Mironov ar putea fi introduse înainte de alegerile prezidenţiale, programate a se desfăşura în martie 2008.
Vladimir Putin nu a reacţionat personal la această nouă iniţiativă, însă un purtător de cuvânt al Kremlinului a declarat la BBC că poziţia preşedintelui rămâne neschimbată.
ONU, impotriva actiunii Iranului
O rezolutie adoptata de Consiliul de Securitate deplinge capturarea celor 15 soldati din marina britanica de catre Iran. Textul nu este insa foarte dur, din cauza opozitiei Rusiei.
Consiliul de Securitate al ONU a cazut de acord asupra unei rezolutii in care se exprima „profunda ingrijorare“ fata de capturarea celor 15 soldati britanici de catre Iran. Prin declaratie se cere Iranului sa acorde acces consular la soldatii reprezentantilor Marii Britanii. Versiunea finala este mult mai slaba decit cea dorita de britanici, care ar fi cerut „deplingerea“ actiunii Teheranului si eliberarea imediata a celor 15. Britanicii nu au reusit insa sa obtina formula dorita, din cauza opozitiei Rusiei, membru permanent, cu drept de veto, in Consiliul de Securitate. Cancelarul Gordon Brown, aflat in vizita la trupele britanice din Afganistan, a declarat ca „rezolutia ONU cere in mod clar eliberarea echipajului. Asta este viziunea intregii comunitati internationale“.
Nota oficiala
In fata declaratiei Consiliului de Securitate, Iranul i-a anuntat pe britanici ca nu este bine sa fie angajate „parti terte“ in acest conflict diplomatic si a trimis o nota formala Ambasadei britanice de la Teheran. Ministerul de externe britanic a confirmat primirea notei, dar, conform comunicatului oficial al ministerului, „astfel de schimburi sint intotdeauna confidentiale, asa ca nu putem sa dam publicitatii
detalii, in schimb acordam o atentie deosebita acestui mesaj si vom raspunde in curind, in mod formal, guvernului iranian“.
Negocieri indelungate
Rezolutia a fost adoptata de Consiliu dupa mai mult de patru ore de negocieri. Textul sau arata ca „membrii Consiliului de Securitate isi exprima profunda ingrijorare fata de capturarea de catre Garzile Revolutionare si retinerea, de catre guvernul Iranului, a 15 membri ai personalului naval britanic si cere guvernului din Iran sa acorde acces consular acestora, conform cu legislatia internationala. Membrii Consiliului de Securitate sprijina cererea, formulata chiar de secretarul general al ONU la intrunirea sa de la 29 martie cu ministrul irakian de externe, a unei rezolvari cit mai rapide a problemei, inclusiv a eliberarii celor 15 militari“.
Scrisoare ciudata
Iranul a dat publicitatii inca o scrisoare de la unul dintre cei 15 militari capturati, cel numit Turney, in care acesta cere retragerea trupelor din Irak. Scrisoarea, data publicitatii de Ambasada iraniana de la Londra, este adresata membrilor parlamentului. In scrisoare este pusa intrebarea: „Nu a venit timpul
pentru noi sa incepem sa ne retragem trupele din Irak si sa ii lasam pe ei sa isi hotarasca viitorul?“. De asemenea, in scrisoare se arata ca, „desi noi am actionat gresit, iranienii ne-au tratat bine si uman“. Joi, Marea Britanie adusese ca probe imagini din satelit care demonstrau ca trupele se aflau in ape irakiene atunci cind au fost capturate de iranieni.
Consiliul de Securitate al ONU a cazut de acord asupra unei rezolutii in care se exprima „profunda ingrijorare“ fata de capturarea celor 15 soldati britanici de catre Iran. Prin declaratie se cere Iranului sa acorde acces consular la soldatii reprezentantilor Marii Britanii. Versiunea finala este mult mai slaba decit cea dorita de britanici, care ar fi cerut „deplingerea“ actiunii Teheranului si eliberarea imediata a celor 15. Britanicii nu au reusit insa sa obtina formula dorita, din cauza opozitiei Rusiei, membru permanent, cu drept de veto, in Consiliul de Securitate. Cancelarul Gordon Brown, aflat in vizita la trupele britanice din Afganistan, a declarat ca „rezolutia ONU cere in mod clar eliberarea echipajului. Asta este viziunea intregii comunitati internationale“.
Nota oficiala
In fata declaratiei Consiliului de Securitate, Iranul i-a anuntat pe britanici ca nu este bine sa fie angajate „parti terte“ in acest conflict diplomatic si a trimis o nota formala Ambasadei britanice de la Teheran. Ministerul de externe britanic a confirmat primirea notei, dar, conform comunicatului oficial al ministerului, „astfel de schimburi sint intotdeauna confidentiale, asa ca nu putem sa dam publicitatii
detalii, in schimb acordam o atentie deosebita acestui mesaj si vom raspunde in curind, in mod formal, guvernului iranian“.
Negocieri indelungate
Rezolutia a fost adoptata de Consiliu dupa mai mult de patru ore de negocieri. Textul sau arata ca „membrii Consiliului de Securitate isi exprima profunda ingrijorare fata de capturarea de catre Garzile Revolutionare si retinerea, de catre guvernul Iranului, a 15 membri ai personalului naval britanic si cere guvernului din Iran sa acorde acces consular acestora, conform cu legislatia internationala. Membrii Consiliului de Securitate sprijina cererea, formulata chiar de secretarul general al ONU la intrunirea sa de la 29 martie cu ministrul irakian de externe, a unei rezolvari cit mai rapide a problemei, inclusiv a eliberarii celor 15 militari“.
Scrisoare ciudata
Iranul a dat publicitatii inca o scrisoare de la unul dintre cei 15 militari capturati, cel numit Turney, in care acesta cere retragerea trupelor din Irak. Scrisoarea, data publicitatii de Ambasada iraniana de la Londra, este adresata membrilor parlamentului. In scrisoare este pusa intrebarea: „Nu a venit timpul
pentru noi sa incepem sa ne retragem trupele din Irak si sa ii lasam pe ei sa isi hotarasca viitorul?“. De asemenea, in scrisoare se arata ca, „desi noi am actionat gresit, iranienii ne-au tratat bine si uman“. Joi, Marea Britanie adusese ca probe imagini din satelit care demonstrau ca trupele se aflau in ape irakiene atunci cind au fost capturate de iranieni.
65 de tornade au lovit Statele Unite în ultimele 2 zile
65 de tornade s-au produs
în ultimele două zile în vestul Statelor Unite. Cel puţin 4 persoane au fost ucise de furia vântului care a distrus case şi a culcat la pământ stâlpii de electricitate.
Potrivit Agenţiei Naţionale de Meteorologie, cele mai lovite au fost statele Oklahoma, Texas, Kansas, Colorado şi Nebraska. Cele mai multe victime ale intemperiilor sunt în Colorado. Doar în oraşul Holly, cel puţin 8 persoane au fost rănite şi zeci de case au fost distruse.
În mai multe regiuni, vântul a smuls acoperişurile a sute de case, a distrus numeroase maşini şi a culcat la pământ stâlpii de înaltă tensiune.
Televiziunile americane au prezentat ieri imagini cu echipele de salvare care îi ajutau pe localnici să iasă de sub dărâmături. În Nebraska, mai multe locuinţe, pe o rază 16-19 km, au rămas fără electricitate.
în ultimele două zile în vestul Statelor Unite. Cel puţin 4 persoane au fost ucise de furia vântului care a distrus case şi a culcat la pământ stâlpii de electricitate.
Potrivit Agenţiei Naţionale de Meteorologie, cele mai lovite au fost statele Oklahoma, Texas, Kansas, Colorado şi Nebraska. Cele mai multe victime ale intemperiilor sunt în Colorado. Doar în oraşul Holly, cel puţin 8 persoane au fost rănite şi zeci de case au fost distruse.
În mai multe regiuni, vântul a smuls acoperişurile a sute de case, a distrus numeroase maşini şi a culcat la pământ stâlpii de înaltă tensiune.
Televiziunile americane au prezentat ieri imagini cu echipele de salvare care îi ajutau pe localnici să iasă de sub dărâmături. În Nebraska, mai multe locuinţe, pe o rază 16-19 km, au rămas fără electricitate.
Becali "Principele" si-a poleit palatul cu aur de 24 de carate
Gigi Becali decreteaza: "La ora asta nu am adversar. Pai, daca sunt Principele! Ei toti sunt prea mici fata de mine si visul meu se implineste. PNG este un tavalug care va veni in Romania. Deja acest tavalug incepe sa se rostogoleasca si se va opri nu stiu unde".
Pereti inalti decorati cu foite de aur, draperii cu ciucuri, icoane de dimensiuni impresionante. Cu mainile in buzunar, Gigi Becali s-a plimbat mandru, ieri, prin cele cateva camere renovate ale palatului din Aleea Alexandru. Acesta este "Palatul Becali", cum ii place sa-i spuna, sau "centrul de conferinte al PNG", cum il numesc consilierii sai. "Aurul este de 23,8 carate, iar semineul asta este mai frumos decat cel de la Casa Alba", a inceput magnatul din Pipera, in fata aparatelor de filmat, prezentarea sumara a incaperilor terminate de muncitorii, care lucreaza acum la aripa dinspre strada a cladirii. A continuat desenand cu bratele linii imaginare deasupra covorului albastru: "Aici, in mijloc, va fi o masa
mare, rotunda, unde va sta Guvernul Becali si eu voi sta uite-aici, in fata semineului".
In acest decor, Gigi Becali nu mai este nici Mihai Viteazul, nici Ursul, nici Razboinicul Luminii. El este Principele. Presedintele PNG s-a gandit sa se autointituleze in felul acesta dupa titlul cartii lui Niccolo Machiaveli, pe care i-a recomandat s-o citeasca consilierul sau, Dan Pavel. "Eu sunt omul care nu citesc", a recunoscut semet Becali, dar cu toate acestea el sustine ca ar fi retinut din opera "o serie de lucruri pozitive". "Principele trebuie sa dea functii si onoruri subalternilor", a exemplificat liderul PNG din invatatura acumulata, pe care a pus-o apoi in practica, numindu-l pe Dan Pavel presedinte executiv al partidului. "Principele va lua tronul", a adaugat acesta, spunand raspicat ca el nu are, in prezent, nici un adversar politic: "La ora asta nu am adversar. Pai, daca sunt Principele! Ei toti sunt prea mici fata de mine si visul meu se implineste. PNG este un tavalug care va veni in Romania. Deja acest tavalug incepe sa se rostogoleasca si se va opri nu stiu unde". In cateva luni, presedintele PNG intentioneaza sa-si prezinte public Guvernul, format din oameni tineri, milionari "care au facut totul de la zero". Deocamdata, a anuntat intrarea in partid a inca patru membri in persoana lui Dorin Daianu, fratele lui Daniel Daianu si fost membru al PSD, Sorin Butnaru, fost deputat FSN si PNL, Vali Gogonea si Alina Ciulea, una dintre avocatele sale
.
Pereti inalti decorati cu foite de aur, draperii cu ciucuri, icoane de dimensiuni impresionante. Cu mainile in buzunar, Gigi Becali s-a plimbat mandru, ieri, prin cele cateva camere renovate ale palatului din Aleea Alexandru. Acesta este "Palatul Becali", cum ii place sa-i spuna, sau "centrul de conferinte al PNG", cum il numesc consilierii sai. "Aurul este de 23,8 carate, iar semineul asta este mai frumos decat cel de la Casa Alba", a inceput magnatul din Pipera, in fata aparatelor de filmat, prezentarea sumara a incaperilor terminate de muncitorii, care lucreaza acum la aripa dinspre strada a cladirii. A continuat desenand cu bratele linii imaginare deasupra covorului albastru: "Aici, in mijloc, va fi o masa
mare, rotunda, unde va sta Guvernul Becali si eu voi sta uite-aici, in fata semineului".
In acest decor, Gigi Becali nu mai este nici Mihai Viteazul, nici Ursul, nici Razboinicul Luminii. El este Principele. Presedintele PNG s-a gandit sa se autointituleze in felul acesta dupa titlul cartii lui Niccolo Machiaveli, pe care i-a recomandat s-o citeasca consilierul sau, Dan Pavel. "Eu sunt omul care nu citesc", a recunoscut semet Becali, dar cu toate acestea el sustine ca ar fi retinut din opera "o serie de lucruri pozitive". "Principele trebuie sa dea functii si onoruri subalternilor", a exemplificat liderul PNG din invatatura acumulata, pe care a pus-o apoi in practica, numindu-l pe Dan Pavel presedinte executiv al partidului. "Principele va lua tronul", a adaugat acesta, spunand raspicat ca el nu are, in prezent, nici un adversar politic: "La ora asta nu am adversar. Pai, daca sunt Principele! Ei toti sunt prea mici fata de mine si visul meu se implineste. PNG este un tavalug care va veni in Romania. Deja acest tavalug incepe sa se rostogoleasca si se va opri nu stiu unde". In cateva luni, presedintele PNG intentioneaza sa-si prezinte public Guvernul, format din oameni tineri, milionari "care au facut totul de la zero". Deocamdata, a anuntat intrarea in partid a inca patru membri in persoana lui Dorin Daianu, fratele lui Daniel Daianu si fost membru al PSD, Sorin Butnaru, fost deputat FSN si PNL, Vali Gogonea si Alina Ciulea, una dintre avocatele sale
.
Mona Musca ramane in top
Mona Musca, desi s-a retras din politica dupa un verdict CNSAS de politie politica, confirmat si de justitie, se bucura inca de increderea a 24% dintre romani.
In sondajul IMAS efectuat in perioada 10-16 martie, Mona Musca ocupa locul patru in topul „increderii in principalele personalitati politice”.
La egalitate cu Mircea Geoana si cu cinci procente in fata premierului Calin Popescu-Tariceanu, Mona Musca se bucura inca de mai multa incredere chiar si decat liderul PD Emil Boc.
In urma unui intreg scandal privind colaborarea Monei Musca cu fosta Securitate, Curtea de Apel Bucuresti i-a respins, pe 6 martie, contestatia impotriva deciziei CNSAS. Hotararea magistratilor a fost luata in unanimitate: Mona Musca, cu numele de cod „Dana”, a facut politie politica.
In ciuda scandalului privind colaborarea cu Securitatea, increderea publica in Mona Musca nu s-a prabusit asa cum ar fi fost de asteptat. In opinia analistului politic Bogdan Teodorescu, explicatia acestui fapt este urmatorul.
„Mona Musca este un caz de mare notorietate, avand in vedere ca electoratul sau este unul oarecum elevat, de dreapta, si anticomunist, loc din care si-a revendicat mesajul politic partidul sau”, sustine Bogdan Teodorescu.
Acesta considera ca Mona Musca are o sansa sa revina in viata
politica. Sansa ei este sa-si „curete” numele la CEDO, unde a atacat decizia definitiva si irevocabila privind politia politica a magistratilor din Romania, este de parere Teodorescu.
In sondajul IMAS efectuat in perioada 10-16 martie, Mona Musca ocupa locul patru in topul „increderii in principalele personalitati politice”.
La egalitate cu Mircea Geoana si cu cinci procente in fata premierului Calin Popescu-Tariceanu, Mona Musca se bucura inca de mai multa incredere chiar si decat liderul PD Emil Boc.
In urma unui intreg scandal privind colaborarea Monei Musca cu fosta Securitate, Curtea de Apel Bucuresti i-a respins, pe 6 martie, contestatia impotriva deciziei CNSAS. Hotararea magistratilor a fost luata in unanimitate: Mona Musca, cu numele de cod „Dana”, a facut politie politica.
In ciuda scandalului privind colaborarea cu Securitatea, increderea publica in Mona Musca nu s-a prabusit asa cum ar fi fost de asteptat. In opinia analistului politic Bogdan Teodorescu, explicatia acestui fapt este urmatorul.
„Mona Musca este un caz de mare notorietate, avand in vedere ca electoratul sau este unul oarecum elevat, de dreapta, si anticomunist, loc din care si-a revendicat mesajul politic partidul sau”, sustine Bogdan Teodorescu.
Acesta considera ca Mona Musca are o sansa sa revina in viata
politica. Sansa ei este sa-si „curete” numele la CEDO, unde a atacat decizia definitiva si irevocabila privind politia politica a magistratilor din Romania, este de parere Teodorescu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
