Visul oficial al României este să ajungă în 2020 la nivelul mediu al UE din 2006

n ciuda creşterilor economice record din ultimii ani, numai unul din doi români are şi apă curentă şi canalizare
Densitatea de drumuri publice era în 2005 de 33 km la 100 de km pătraţi, de trei ori sub media UE din 2003

România ar putea ajunge peste 12 ani la nivelul mediu al Uniunii Europene de acum doi ani, şi asta numai dacă cele aproape 20 de miliarde de euro, fonduri europene, vor fi asimilate integral, conform Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României (SNDD). Data-ţintă din SNDD diferă foarte mult de cea prezentată săptămâna trecută mai întâi de către Varujan Vosganian, ministrul Economiei
şi Finanţelor, şi apoi de către premierul Călin Popescu Tăriceanu, care susţin că în 2020 vom fi a şaptea mare economie din UE.
Creştere vs. dezvoltare
Diferenţele apar din cauza instrumentelor de măsură. În timp ce SNDD are în vedere indicii de dezvoltare durabilă, care derivă din trei mari
capitole: economia, societatea şi capitalul natural
, premierul a prezentat numai doi indici, PIB-ul şi salariul. Altfel spus, în ciuda unui PIB pe cap de locuitor de circa 6.400 de euro
anul acesta, în continuare numai unul din doi români are acces la apă şi la canalizare simultan, în timp ce 32% din populaţia României nu are acces la nici una dintre ele.
În ciuda ritmului de creştere economică de peste 5% de câţiva ani buni, România nu are un sistem de autostrăzi, un sistem de cale ferată performant sau o agricultură adusă la nivelul secolului XXI. România avea (şi situaţia nu s-a schimbat prea mult) la nivelul anului 2005 o densitate a drumurilor publice de 33,5 km la 100 de km pătraţi, adică de trei ori mai puţin decât media UE din 2003, de 110,1 km.
Fondurile europene, butonul de „turbo“ al dezvoltării
Butonul de “turbo” la care se poate apela în calitate de membru al UE sunt fondurile europene. Cele 19,6 miliarde de euro în total puse la dispoziţie de Uniune până în 2013 ar putea reprezenta cel mai important motor de dezvoltare al României, cu simpla condiţie de a fi atrase prin proiecte viabile. Se estimează că absorbţia completă a fondurilor de la UE poate duce la un supliment de creştere economică de 15%-20% până în 2015, conform SNDD. Principalul lor avantaj este însă că practic obligă România să investească în infrastructură, fie că este vorba despre drumuri, gropi de gunoi ecologice sau centrale termoelectrice.
Indiferent care va fi salariul mediu pe economie în 2020, dacă nu vor fi luate măsuri pentru încurajarea agriculturii performante, nu de subzistenţă, România va ajunge în scurt timp să importe masiv mâncare străină, care va fi mai ieftină, deşi produsă la mii de km distanţă, decât alimentele locale. La nivelul anului 2002, peste 90% dintre exploataţiile agricole aveau o suprafaţă mai mică de cinci hectare, fiind ştiut că performanţa fermelor este direct proporţională cu mărimea lor. Mai mult decât atât, chiar dacă proprietarii ar vrea să cultive pământul nu ar avea cum. În 2006 în România erau circa 174.000 de tractoare, dintre care 13.500 nefuncţionale. La un calcul simplu reiese un raport de un tractor la 54 de hectare de teren agricol, adică o încărcătură de cinci ori mai mare decât media UE, conform SNDD.