Cabinetele de consiliere pot face ce nu fac parintii?

Am reusit sa ma las de fumat cu ajutorul cabinetului de consiliere", spune Catalina, eleva la Colegiul National "Mihai Viteazul". "Cred ca parintii nu mi-au fost niciodata prieteni si confidenti. Sunt foarte fericita ca am cui sa spun amaraciunile mele", adauga o colega a ei. Reusitele inregistrate anul trecut de cabinetele de consiliere recent infiintate in scoli, desi i-au entuziasmat pe elevi, nu i-au impresionat inca pe inspectori sau pe responsabilii din minister. Cum dezvoltarea personalitatii elevului se extinde dincolo de consilierea individuala si de grup, psihologii si psihopedagogii, membri ai Centrului Municipal de Asistenta Psihopedagogica (CMAP), au conceput si realizat programe de prevenire a consumului de droguri, a fumatului, a violentei, proiecte de art-terapie prin vizionarea de spectacole, actiuni de urbanism si cetatenie. Cu toate acestea, daca la momentul respectiv ministerul a scos din palarie ideea cabinetelor de consiliere fara a avea idee ce face cu ele o data infiintate, nici cei de acum nu gasesc cu cale sa puna ordine in acest domeniu. CMAP nu are nici in clipa de fata un sediu corespunzator, telefon, ca sa nu mai vorbim de articole de lux, de genul Internetului, iar numeroase aparate din dotare nu servesc la mai nimic, intrucat sunt destinate unui alt tip de activitati decat cea de consiliere, iar majoritatea s-au defectat din cauza ca nu exista un spatiu adecvat de depozitare. Mai mult, manualele de utilizare, care contin si etalonul de interpretare a rezultatelor obtinute la examinarea copilului, sunt in limba maghiara si sunt elaborate pentru... piloti, nu pentru elevi! Cum un buget lunar nu are, Centrul nu poate decat sa se autofinanteze, lucru pe care l-a si facut pana acum, dar care este foarte dificil in contextul absentei personalitatii juridice proprii si dreptului de stampila. Dincolo de lipsa bazei materiale, si activitatea de consiliere are un statut confuz. Nu exista standarde de evaluare a activitatii profesorilor, de masurare a rezultatelor obtinute, nu exista supervizare, nici inspector de specialitate, nu exista programa, motiv pentru care deseori ora de consiliere este confundata cu ora de dirigentie, consilierul este confundat cu consilierul de munca educativa, iar haosul creat face ca directorii, parintii si profesorii sa fie mai degraba speriati de ideea de psiholog si consiliere. Motivele pentru aceasta situatie nefericita nu sunt greu de identificat. Este evident de cata sustinere se bucura consilierea, avand in vedere ca la seminarul anual al CMAP, desfasurat marti, 22 ianuarie, doar inspectorii coordonatori din sectorul 3 si doi reprezentanti ai MEC au binevoit sa vina, a caror putere de decizie este insa limitata. Pe lista invitatilor mai figurau inspectoarea generala Daniela Nedelcu, adjunctele Livia Straser si Viorica Nicola, d-na Emilia Sixai, inspector cu munca educativa, cat si inspectorii coordonatori de la fiecare sector. Nici unul dintre acestia nu a gasit timp sa participe, dupa ce inceperea seminarului fusese deja amanata cu doua ore in functie de programul domniilor lor.