Valea Jiului - locul unde credinta se vinde pe o bucata de paine

Valea Jiului este, in acelasi timp, locul cel mai scump si cel mai sarac din Romania. Daca-ti faci socoteala ca un contabil, adunand de zor investitii dupa investitii si alocatii bugetare dupa alocatii bugetare, un metru patrat de pamant din Vale ar trebui sa fie mai scump decat unul din centrul Capitalei, caci zona a inghitit miliarde de dolari. Dar aici, unde ploua toata ziua cu bani de la buget, traiesc cei mai amarati oameni din tara. Barem in toamna lui '97, ca sa-i scoata pe ortaci din mine, cabinetul Ciorbea a aruncat prin Vale vagoane de bani. Fiecare ins care se disponibiliza de bunavoie a primit intre 12 si 20 de salarii tapene, de miner. La patru ani dupa Marea Reforma, prin Petrosani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni sau Uricani nu mai vezi picior de cersetor. Nu se oboseste nimeni sa cerseasca pe strada, caci mai nimeni nu prea are bani. In Valea Jiului exista, acum, vreo 30.000 de oameni "fara ocupatie". Practic, oamenii nu mai sunt nici macar in evidentele Fortelor de Munca, caci, aici, a fi somer e o profesie foarte banoasa. De aia, cam jumatate din blocurile din oraselele din Vale nici macar nu mai sunt conectate la reteaua de termoficare. Multe apartamente seamana cu niste pesteri, pentru ca au si curentul taiat. Majoritatea blocurilor care n-au tevile sudate sau furate n-au vazut apa calda de ani de zile. Asta nu e o problema, caci lumea se spala cu apa calda scoasa din calorifere. Metoda "dusului la calorifer" e atat de raspandita, incat regia de gospodarire comunala a ajuns sa publice, prin presa locala, apeluri de tipul "Va rugam nu ne sustrageti agentul termic." Apeluri pentru plata intretinerii nu se mai oboseste nimeni sa faca. N-ar avea rost, caci, pentru aia care nu lucreaza la mina, facturile sunt exorbitante. Aici, unde apa iti curge in cap din varful muntelui, apa de la robinet e cea mai scumpa din tara, ajungand sa faca 13000 de lei metrul cub. Dar, daca nu vezi cersetori pe strada, asta nu inseamna ca in Valea Jiului nu se cerseste. Se cerseste din greu, dar intr-un mod organizat, cu tabele cu semnaturi, caci se cerseste de la Guvern. De aia au aparut profesii noi, cum ar fi cea de "lider de grup de grevisti ai foamei". Liderul strange periodic niste "bani de memorii si telefoane" de la amarati, apoi pleaca la Bucuresti, pentru ajutoare. Cum lumea n-are bani nici de cotizatie de telefon, de multe ori liderul incaseaza o cota parte din sumele obtinute. Oricum, in oraselele mineresti saracia e atat de mare incat privatii au ajuns sa dea paine pe datorie numai cu "garantii", adica cu prezentarea carnetului de somaj sau de alocatie al copilului. Din acest motiv, unii someri mai bogati s-au apucat de camatarie. Pentru o suta de mii de lei "de paine" imprumutata pentru doua saptamani dobanda e de 50 la suta. Sinistratii "mucegaiului" de la AninoasaZabavnicu Maria, o casnica de 31 de ani, are sase copii si sta pe strada Libertatii din Aninoasa. Ar fi greu sa stea in alta parte, caci toata Aninoasa e un sir de case si blocuri intins de-a lungul Libertatii. Dar Maria are ghinionul sa stea la capatul Libertatii, in "Colonie", adica intr-un grup de imobile construite prin 1905. Casele n-au fost reparate niciodata ca lumea si sunt prea vechi ca sa fie asigurate. Asta n-a impiedicat statul sa vanda la chiriasi aproape jumatate din apartamente. Si, saptamana trecuta, roase de mucegai, doua imobile au ramas fara acoperisuri. Tavanele s-au transformat in strecuratori, iar apa a inceput sa cada peste agoniseala oamenilor. Maria nu se agita prea mult din cauza asta, pentru ca nu are de ce. Cum sotul lucreaza cu ziua pe unde apuca si vine acasa o data pe saptamana, ca sa o duca de azi pe maine, au vandut, incet incet, tot de prin casa. Mobila s-a dus de mult, asa ca a venit randul hainelor, date pe paine. Acum copiii se plimba prin ger cu picioarele goale. Georgica, ala micu, nici n-are nevoie de incaltaminte, caci, la trei ani, n-a inceput inca sa mearga. Pana la urma, dupa ce a golit toata casa, Maria si-a vandut ultimul lucru pe care-l avea: credinta. Anul trecut, "a trecut la pocaitii din Germania", pentru ca "mai dau mancare". In Vale, multi au facut la fel, caci e greu sa te descurci adunand fier de pe la gurile minelor, kilogramul vanzandu-se doar cu 800 de lei. Vecinu', nea Sava, om cu cinci copii, o duce ceva mai bine, desi nici nu are curent in casa. Durerea sa cea mare nu sunt zidurile care stau sa cada, ci faptul ca baiatul de 11 ani nu "produce" alocatia, caci e surdo-mut si "n-a avut la ce scoala sa-l dea". O usa mai incolo sta Cornel Vlasin, un sinistrat fericit, pentru ca inca lucreaza la mina. Dar, dupa "ani de pamant", n-a strans nici un ban, iar casa, plina de apa, ii seamana cu o galerie. Acum toti asteapta "ceva la concret" de la Primarie sau de la Guvern. Dar, pana acum, in Colonia Aninoasei n-a fost adusa nici macar o cosoroaba, adica nici o intaritura de lemn. In "Dallas"-ul din Vulcan lifturile s-au transformat in debarale Spanache Pavel, un fost miner de 43 de ani, cu cinci copii, locuieste intr-un loc ciudat. Blocul in care sta are, pe acoperis, cativa copaci. Liftul a fost transformat, de un om gospodar, in debara. In cartierul Micro 3 din Vulcan, adica in "Dallas", lucrul e ceva obisnuit. Prin '83, Ceausescu a avut ideea sa puna cateva blocuri cu zece etaje in varful muntelui. Din Vale, noaptea, cladirile semanau cu zgarie-norii din Dallas-ul lui J.R. Numai ca lifturile n-au mers decat un an de zile. Apoi, in 1997, a venit Reforma lui Ciorbea. Mii de mineri s-au repezit sa ia purcoiul de bani dat de Guvern. Pentru niste oameni care plateau curentul cu 25 de bani, iar de pe statul de plata li se oprea intretinerea si uneori chiar si pensia alimentara, sumele pareau sa ajunga o viata. Disponibilizatii s-au grabit sa cheltuie banii. Oricum, renuntatul la minerit parea o chestie buna, caci prin zona se vorbea de posibile reangajari la mina dupa un an, de slujbe la crescatorii de ciuperci sau chiar in turism. Astfel, in Vale s-au inregistrat atunci vanzari-record de televizoare si aparatura electrocasnica. Dar crescatoriile de ciuperci "Champinions" au aparut numai prin hartii, la Bucuresti, banii s-au tocat incet, iar fostii mineri au inceput sa-si vanda lucrurile de prin casa. Intretinerea n-a mai platit-o nimeni si unii din Dallas au inceput sa arunce gunoiul pe acoperis. Acolo, cu asa ingrasaminte, au crescut salcii inalte de doi metri. Etajele superioare au fost abandonate, fiind transformate in ghene. Acum, oamenii tin mai bine minte ziua cand au iesit din mina decat propria zi de nastere, caci atunci si-au ingropat vietile. La patru ani de la "marea teapa" pe care a luat-o "fix pe 7 octombrie, la doua luni dupa aprinderea de gaz din sectorul 4 al minei Vulcan", Spanache traieste din alocatiile copiilor. Omul nici macar nu a risipit banii, caci a ascultat, la litera, indicatiile guvernantilor. Intai si-a luat autorizatie "ambulatorie" de vanzator si cu banii a cumparat marfa. Dar, nici in trei luni de zile de drumuri la Deva n-a reusit sa-si puna toate stampilele pe acte. Cand a terminat cu Politia Sanitar Veterinara, cu Mediul, cu Pompierii, l-a "facut" Camera de Comert, care, ca tot era vanzator ambulant, i-a cerut o schita de chiosc. Pana la urma marfa a vandut-o cu cat a luat-o, prin vecini. Apoi si-a cautat de lucru, adica a cautat "solutia alternativa". Dupa un an de cautat, i-a scris presedintelui Constantinescu. Consilierul Lia Zotovici i-a raspuns ca "domnul presedinte da o atentie aparte oamenilor care se straduiesc sa afle calea de a-si castiga existenta prin efortul propriu". Cu hartia prin care presedintele Romaniei ii transmitea "credinta sa profunda ca, fara intelegerea dvs., nu este posibila iesirea din situatia de impas" s-a dus la o firma, ce l-a angajat imediat. Dar, cand scandalul s-a mai stins, dupa sase luni de zile, a fost dat afara. Acum, Spanache aduna cu sania "fier de la preparatie", ca sa scoata 10-15.000 de lei pe zi. Hartia de la Presedintie e pusa bine, intre instiintarea de intrerupere a curentului, primita de la Conel, si citatia prin care regia de apa l-a dat in judecata pentru neplata facturilor. Foto: Codruta DRAGOESCU