Sfarsitul metodei de privatizare "cioara de pe gard"?

Licitatie transparenta si banii jos - acesta va fi principiul pe care statul il va aplica de acum incolo la vanzarea unei societati. Noua viziune a Guvernului privind privatizarea a fost enuntata deunazi de catre premierul Adrian Nastase. Gata cu aranjamentele. Castiga cine ofera cel mai bun pret, iar cumparatorul va decide apoi singur daca mai are sau nu nevoie de investitii. Multi, chiar si dintre apapsistii lui Musetescu, or fi ramas buimaci auzind spusele Marelui Sef. Adio comisioane si "onorarii de succes" pentru vanzarea unor societati pe bani putini si promisiuni multe! Faptul ca guvernele post-decembriste au pus accentul mai degraba pe promisiuni a avut efecte dezastruoase. APAPS este sufocat acum de cele peste 14.000 de procese legate de privatizarile incheiate pana in prezent. Si de pe urma carora statul pierde bani grei. Cea mai mare parte a problemelor deriva din modul in care s-au facut contractele. "Investitori strategici", inregistrati in insule pe care cu greu le gasesti pe harta, au cumparat fabrici in Romania. Foarte bine, iti spui, daca au venit cu banul si treaba merge! Au venit cu ceva bani, insa cea mai mare parte a intrat in buzunarele celor care au vegheat ca afacerea sa iasa bine. Pentru ei. Deoarece statul s-a ales (in cel mai bun caz) cu cativa dolari si cu o groaza de promisiuni privind investitii de milioane de dolari in modernizarea fabricii cumparate. Si, in timp ce statul isi bifa la capitolul privatizari o noua realizare, "investitorul" isi recupera cu varf si indesat obolul platit protectorilor afacerii vanzand pana si ultimul surub din fabrica "cumparata". Dupa devalizare, patronii se duc senini la APAPS si spun ca nu mai au bani pentru a face investitiile promise si cer anularea privatizarii. Unii cu mai mult tupeu isi mai cer si banii pe care i-au platit initial, dand vina tot pe stat, care, chipurile, nu i-a lasat sa-si dezvolte afacerea. Tepro Iasi, Oltchim Rm. Valcea (anuntata ca un mare succes) sau investitiile strategice ale unor tepari de "calibrul" unui Beraru sau Ede Erdely sunt doar cateva dintre rezultatele acestei abordari. Ar fi comica, daca n-ar fi atat de grava, atitudinea ministrului Privatizarii, care, cu o candoare demna de "Copiii spun lucruri trasnite", justifica aceste esecuri prin faptul ca "respectivele clauze din contract erau facute pentru oameni seriosi, nu pentru smecheri". Dar cine ii alege pe smecheri, domnule Musetescu? Pentru ca, fara complicitatea unor oameni de bine de pe la noi, teparii strategici n-ar fi avut loc de intors. Tocmai de aceea, schimbarea principiilor de privatizare nu poate fi decat bine venita. Statul se asigura astfel ca incaseaza efectiv cel mai bun pret pentru societatea scoasa la vanzare. Aburelile cu promisiunile de investitii ulterioare vor ramane exclusiv problema cumparatorului. Care, dupa ce a platit o caciula de bani, nu-si va mai permite sa-si bata joc de ce a cumparat. Sau daca o face, o face pe banii lui. Nu pe cei ai statului. Criteriul pretului va scoate din joc o groaza de gainari care, numai pentru ca vremelnic se afla la locul potrivit, se imbogatesc pe seama statului. Si daca intr-adevar numai banii vor vorbi de acum incolo, din joc vor fi scosi prin lege si miliardarii care-si construiesc imperii de carton cumparand societati in nestire, "uitand" de sutele sau chiar miile de miliarde datorii neplatite catre buget. Daca vrea intr-adevar privatizare eficienta, Guvernul va trebui sa impuna si aceasta conditie: cei cu datorii la stat sa nu fie admisi la licitatie. Pentru ca este cel putin imoral sa-i vinzi un Mercedes unuia care nu si-a platit nici macar factura la curent. Si atunci nu va mai fi nevoie ca domnul ministru Musetescu sa mai vina cu sperietori de genul "implicarea serviciilor secrete care sa transmita un semnal negativ catre smecheri". Selectia se va face automat si transparent, prin competitie deschisa: ai bani, cumperi. Nu ai, la revedere! Este de asteptat ca initiativa anuntata de premier sa starneasca nemultumiri si chiar o opozitie mai mult sau mai putin fatisa din partea grupurilor de interese, inclusiv a celor din partidul pe care cu onor il conduce. Multi vor carti, ca si-asa nu prea sunt cumparatori pentru "gramada de fiare vechi" din portofoliul statului. Sau ca pretul oferit este prea mic. Daca ar fi asa, de ce se mai bat rechinii sa insface o halca cat mai mare din "gramada de fiare"? Iar, pe de alta parte, pretul unei societati este stabilit de piata, oricat ar vrea cineva sa ceara mai mult. Poate ca, dupa 12 ani de joaca de-a privatizarea (cu cateva exceptii notabile, incheiate de cele mai multe ori la presiunea FMI si Bancii Mondiale), Guvernul Nastase si-a dat seama ca, pentru vanzarile din care nu ies bani, exista prevederi clare si in Codul Penal. Unde acest tip de afacere se numeste, simplu, hotie.